„Complex din punct de vedere aromatic, „cu personalitate nobilă„ ori cu „tanini bine lucrați„ sunt câteva dintre descrierile pe care le poți regăsi pe eticheta unei sticle cu vin. Dar ce vor să spună toate acestea? Lumea vinului e și ea dominată de experți în marketing care folosesc adesea expresii goale pentru a descrie un vin.
Dar, așa cum o carte nu poate fi judecată după copertă, nici în cazul vinului nu ne putem încrede în totalitate în eticheta sa. Asta nu înseamnă că ea nu ne oferă indicii, iar ceea ce contează cu adevărat este să facem diferența între termenii obiectivi și cei subiectivi care apar pe eticheta unui vin sau într-o descriere. În continuare, descriem câțiva dintre acești termeni, ca să cunoști mai bine lumea fascinantă a vinului:
- Indicațiile obiective sunt cu adevărat utile pentru a cunoaște o parte din caracteristicile vinului pe care îl avem în față. Acestea sunt reglementate și sunt mai greu de manevrat. Ne referim aici la soiul de struguri, anul recoltei, metoda de vinificare, etc.
- Indicațiile subiective sunt și ele prezente pe etichetă, mai ales prin așa numita notă de degustare. Dar trebuie să ai în vedere că degustarea este, în esență, un exercițiu de memorie, care se poate exercita în timp. Trebuie să avem un bun simț olfactiv, să reținem și să ne amintim aromele multor lucruri: flori, fructe, alimente, chiar substanțe chimice. Lucruri zilnice, dar și mai puțin obișnuite. Dacă identificăm aromele și știm de unde provin ele ori cum au fost produse, vom ști să citim viața vinului din fața noastră, să ghicim cum a fost produs, învechit, etc.
Realitatea este, însă, că fiecare persoană este diferită și are receptori olfactivi și gustativi diferiți. Așa că, degustarea este o tehnică obiectivă cu o inevitabilă încărcătură subiectivă.
- Elementul care influențează cel mai mult vinul, mai mult chiar decât soiul strugurilor, este metoda folosită pentru a-l obține. Este de puțin folos să ai cei mai buni struguri din lume, dacă vinificația este neglijentă.
Trebuie să știi că acest proces are trei etape: în prima etapă se obține mustul, prin presare tradițională sau alte metode, în a doua etapă mustul este fermentat de drojdii care consumă zahăr și produc alcool, iar în cea de-a treia etapă are loc îmbătrânirea sau maturizarea. Există, totuși, o cantitate mare de detalii în plus care influențează acest proces.
Află detalii despre metoda de producere a vinurilor ecologice: https://vifrana.com/despre-noi/!
- Originea vinului este, după soiul de struguri și metoda de vinificare, carecteristica obiectivă care influențează cel mai mult rezultatul final al vinului și este supusă unei reglementări.
Conform reglementărilor europene, vinurile se clasifică în trei categorii în funcție de nivelul lor de protecție geografică, dar și de gradul de cerere în procesul lor de fabricație: vinuri de masă, care nu sunt incluse în nicio zonă geografică protejată, vinuri locale, realizate într-o zonă definită și cu anumite caracteristici de cultură, și vinuri cu denumire de origine, ale căror calitate și caracteristici se datorează în mod esențial sau exclusiv originii lor geografice, cu factorii umani și culturali inerenți.
Vifrana este singura entitate exportatoare integral certificată ecologic din Romania cu Denumire de Origine Protejata (DOP) – ADAMCLISI la nivel European.
- Vorbim de teritoriu (terroir) pentru a distinge particularitățile unor locuri specifice situate în aceeași zonă. Acesta se referă la întregul mediu fizic al podgoriei : sol, structura, conținutul mineral al solului, apa din adânc, elevația, orientarea podgoriei, microclimatul, regimul de temperaturi, soare, umiditate și precipitații.
- Învechirea vinului și condițiile de păstrare înfluențează în mod deosebit vinul. Un vin nou are un gust crud și o aromă mai simplă de fructe. Când vinul se odihnește după fermentare au loc o serie de reacții chimice lente, al căror rezultat îl reprezintă dezvoltarea echilibrului și complexitatea vinului.
- Tăria alcoolică a vinului este și ea o caracteristică obiectivă. Ea apare mereu pe sticlă, dar nu ne dă prea multe indicii. De obicei, tăria se situează între 10 și 15%. Vinul alb și cel rosé au între 10 și 13%, în timp ce vinul roșu are între 12 și 15%. Ce se îndepărtează de acești parametri tinde să aibă denumiri diferite, așa cum este cazul sherry sau porto, ale căror metode de producție sunt foarte diferite.
- Deși poate fi considerată un indicator obiectiv, aciditatea este o caracteristică organoleptică fundamentală a cărei apreciere este totuși subiectivă. Acizii prezenți în struguri, cel tartaric și cel malic, ajută la prevenirea înmulțirii bacteriilor nedorite în timpul fermentației și susțin producerea altor acizi, precum acidul lactic, succinic și acetic. Acizii sunt o componentă importantă a aromei unui vin, deoarece, împreună cu polifenolii, contracarează gustul dulce al etanolului. Aceștia trebuie să fie prezenți în cantitatea potrivită.
- Taninurile și alți compuși fenolici prezenți în struguri oferă vinului o senzație astringentă și îi conferă corp și greutate. Se spune că un vin este „astringent” atunci când taninurile sunt prea prezente, ceea ce provoacă o senzație de frecare între limbă și palat, deoarece saliva se coagulează și se pierde lubrifierea în gură.
- Aroma este ansamblul senzațiilor olfactive care ies din vin. Deși de obicei sunt evidențiate doar aromele pozitive, există și unele negative. Lista de arome este practic nesfârșită, dar am putea distinge mai multe grupe mari dintre acestea: fructe, florale și vegetale (derivate din struguri), brutărie sau lactice (derivate din procesul de fermentație) și lemn sau condimente (derivate din procesul de învechire).
(Articol sponsorizat)
